Dela Dan, with love !

Am primit dela prietenul Dan urmatorul e-mail, pe care-l public fara nici-un comentariu:

Hai noroc Florin

si

sarutari de manushitze Mioara,

s-a adunat si bunicul cel ce va scrie, de pe drumuri si avand un moment de pace domestica – shase sunt singur acasa, am zis sa mai dau un semn de viatza.

Madama e intr-o vizita ca a intrat in concediu, obiectul muncii sale fiind plecat prin strainatatzuri (prima ieshitura peste marginile gropii mioritice) cu randul celalalt de bunici, ducandu-se sa mai lase din rapanel si pe la fratzii nostrii de mai la vale de Dunare, la Albena all inclusive.

Pupezele celelalte facute si crescute cu truda sunt care incotro, juna ca sa fie sigura ca nu o sterg pe la grecoteii mei luandu-mi si otomobilul ca pe al ei l-a  ”mancat si baut” cu beleregul luat in crestere si custodie fara documente valabile.

Eu, cum zisei, am mai haladuit prin Balkanii prafuitzi si am zis ca este momentul sa ma depun pentru ceva vreme pentru reconstituire. Nu-mi aduc aminte daca tzi-am zis dar de gura Madamei am dat si eu sange la analize si tovii m-au trecut in randul dibetishtilor cum ne-a catalogat Petrutzu ca pe niste insecte in insectar. Luandu-i in serios, mai ales ca vestea venea la cateva zile dupa moartea lui Petre – el un diabetist inregistrat, am spart gemurile la cofetariile din cartier, am renuntat la porci ca tot sunt “gripatzi”, am trecut pe vegetables dar nu am putut renunta la cafelutza bauta insa cu un praf de fructoza. Acum ma intzep o perioada in fiecare dimineaza in degetzelele mele finutze sa vad cum o mai duc. Ori instrumentul facut in inima imperialismului american tzine cu mine ori hoarda de laborante de peste 70 de ani de la policlinica ce cu onoare am fost pus s-o frecventez au uitat meserie, fapt e ca, de la valoarea care bagase spaima in Diculeshti si victimele colaterale, imi arata ca ma mantzin in limite admise chiar daca sunt la grupa “superioara”. Dar de, are si bunicul o varsta care macar atat sa faca si anume sa motiveze cifrele de pe ONE TUCH ULTRA SLIM. Dar parol sa stitzi ca ma tzin de “meserie” si nu mai calc in strachinile cu dulciurile si nici nu mai dau tarcoale pe la stupii cu albine. Au sporit cheltuielile insa caci articolele care amagesc din ashtia ca mine, sunt mai scumpe de cateva ori decat o amarata de prajitura de la Gheorghitza cofetarul de pe Calea Mosilor.

Alta chestie de care cred ca atzi aflat :

Deschisei adineaori TV receiverul si ce sa vezi coane, tembelii noshtri pe post de guvernatzi au inceput sa se incaere in staului cu balegar de mai mare rasu’ – plansu’. Il vazui pe puiul lui mama Secu, prostanacul Gionica cum racnea din strafundul bojocilor : LA ATAC , LA ATAC, LA ATAC si pe urma pricepui ca indemnul era adresat acolitzilor introdushi in marea guvernare cu ciumetzii lui Basichelu, care intre dou sticle de visichi, clipind shiret din ochiul lui bleg, ii invata pe ai lui in frunte cu Boculetzul cel istetz si viteaz, sa le umfle ochii briganzilor (sau granzilor) ex-comunisti ai lui Tataia Ilici. Asta din urma mai morfoleshte si el vreo doua silabe revoltat nevoie mare de gashca pedelista. Na ca o facura de o guvernare de-tzi vine sa te c… pe dansa. In tot acest timp veselie mare printre golani (pardon – guvernanti) care-si umfla salariile, isi pregatesc pensiile si care dau spectacole de sute de mii de euroi impreuna cu neamurile si cu votantii adusi cu arcanul sau mai modern cu autocarele. Numai nea Nicu ne fixase pe vremuri pe care le credeam apuse cate un stalp la shosea pe unde treceau miile de manifestanti care-l aplaudau la tribuna din actuala piata Charles Degole si mestacau mici sau la alegere cremwurshti  cu bere. Obiceiul se pastreaza si in zilele noastre cu sprijinul neprecupetzit al marelui conducator de oshti di Bucuresti si Telemorman -Tov. Vanghelosu’.

Bre Florine si Mioaro, am ajuns de rasul curcilor daca si astea mai pot sa rada.

Si va zisei povestea asa dar ea nu s-a terminat.

Va pupam cat mai putem si sa speram ca ne vom vedea spre toamna daca ne va tzine fundul ca sa nu-i zic pe romaneshte.

Pa