Nesimtitul roman (partea 1).

(Din literatura romana)

Manualele de fizica din clasa a VI-a de acum treizeci de ani defineau corpul drept “tot ceea ce ocupa in loc in spatiu”. Ei bine, corpul nesimtitului se sustrage acestei generalizari nemeritate. Nesimtitul nu ocupa loc in spatiu ci il colonizeaza, il supune unei navale neinduratoare, il impregneaza cu esenta lui rezistenta la orice tratament de combatere. El stie ca isi poate disloca aproapele in doi timpi si trei miscari, motiv pentru care isi ingaduie sa traiasca relaxat. Cand un nesimtit isi propune sa te alunge de pe propriul tau teren, sunt rarisime cazurile in care nu reuseste. (Iar in aceste cazuri probabil ca da peste un nesimtit de aceeasi anvergura.) Gesturile lui sunt, in aceste conditii, un instrument redutabil. Indiferent daca se sterge la nas sau se scobeste intre dinti, nesimtitul te face sa devii retractile. Si-atunci din doua, una: ori capitulezi resemnat, ori dispari cat poti de repede. In ambele cazuri, victoria e a nesimtitului.

Gesticulatia nesimtitului e bogata, gratuita, incomoda si agresiva. Chiar si atunci cand intentiile nesimtitului par in buna regula, ceva din morisca mainilor sau in bulbucarea ochilor sai te inhiba, si te face sa te intrebi pe unde o sa scoti camasa. Compania lui este solicitanta si obliga la precautii neintrerupte. Langa un nesimtit incerci un alt tip de nesiguranta decat langa un posibil hot de buzunare, dar ai putine sansa sa ramai acelasi. De cele mai multe ori iritarea in fata lui face loc disconfortului, iar uneori chiar fricii.

. . . . . . . . . . . .

In ceea ce priveste retorica nesimtitului, ea nu face decat sa-I dubleze gesticulatia. Nesimtitul are un fel de-a vorbi sintetizabil in cateva epitete: zgomotos, rastit, grosier, ofensator. Nici un nesimtit autentic nu va folosi surdina. Verbul lui trebuie sa fie sonor pana la timorare si excesiv pana la ameteala. Nesimtitul nu coboara spre soapta in nici o imprejurare. Nimic nu-l poate convinge sa taca.  Si nici sa accepte ca e nepoliticos sa ridice tonul in biserica, la cimitir sau intr-un muzeu. Un nesimtit care vorbeste incet este o contradictie in termini. Un aranjament contra naturii. Nesimtitul veritabil se exprima raspicat, intrerupe, confisca atentia auditorului, taie macaroana si nu este interest de punctual de vedere al celorlalti. Militeaza pana in panzele albe pentru rasteala, ciorovaire sau insulta. Nu se prezinta niciodata, presupunand ca-l cunosti. Este locvace, pisalog si afiseaza de fiecare data o deplina indiferenta fata de ceea ce-l inconjoara.

. . . . . . . . . . . .

Cine a fost in sala de mese a Bisericii din Upland vineri, 12 August 2011, in jurul orei 8 seara, poate recunoaste personajul.

Saluki